Introducere
Cea
mai noua metoda imagistica disponibila medicilor dentisti isi exercita rapid
impactul. Medicii dentisti generalisti, parodontologii, ortodontii, chirurgii
buco-maxilo-faciali si alti specialisti au facut cu entuziasm primii pasi in
faza de adoptare a noii metode.
Evaluarea
locului de implantare, a articulatiei temporomandibulare, a problemelor
parodontale cu afectarea osului alveolar, a sinusurilor paranazale si
aprecierea statusului cailor aeriene sunt doar catev adintre cele mai cunoscute
aplicatii curente. Aproape continuu sunt gasite noi aplicatii. Ortodontii
folosesc aceasta metoda pentru a identifica „locurile de ancorare” potrivite
pentru dispozitivele de ancorare temporara, astfel incat sa li se faciliteze
aditional actiunea de deplasare a dintilor sau de captare a dintilor inclusi si
aducere a acestora intr-o pozitie favorabila eruptiei. Peste 5 ani, acest tip
de metoda imagistica va fi folosit de majoritatea dentistilor. Daca va deveni
atat de populara si omniprezenta, ar trebui sa intelegem raportul
risc/beneficiu in privinta dozei de radiatii pentru un pacient, in functie de
procedura stomatologica pentru care ne este necesara o cantitate atat de mare
de informatie radiologica. Prin acest articol imi propun sa clarific cateva
„nelamuriri” cu privire la doza de radiatii la care expunem pacientul, pentru a
va ajuta pe dumneavoastra, colegii mei, sa luati decizia corecta in legatura cu
utilizarea fasciculului conic.
